ORIENTATÓR, -OÁRE, orientatori, -oare, adj. (Rar) Care indică direcția, care orientează. [Pr.: -ri-en-] – Orienta + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORIENTATÓR, -OÁRE adj. Care indică direcția, care orientează. [Pron. -ri-en-. / cf. it. orientatore].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORIENTATÓR, -OÁRE adj. care indică direcția. (< orienta + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
orientatór adj. m. (sil. -ri-en-), pl. orientatóri; f. sg. și pl. orientatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink