ORIGINALITÁTE, (2) originalități, s. f. 1. Însușirea de a fi original (2, 3); spec. fel particular de a fi. 2. Faptă originală (3); ciudățenie, excentricitate, extravaganță. – Din fr. originalité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORIGINALITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi original; fel particular de a fi. 2. Atitudine originală; bizarerie, ciudățenie, extravaganță. [Cf. fr. originalité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORIGINALITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi original (2); fel particular de a fi. 2. atitudine originală; ciudățenie, extravaganță. (< fr. originalité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORIGINALITÁTE s. 1. inedit, noutate. (~ unei teorii.) 2. v. personalitate. 3. v. extravaganță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
originalitáte s. f., g.-d. art. originalității; (ciudățenii) pl. originalități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORIGINALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter original. ~atea unui compozitor. ~atea unei opere de artă. 2) Comportare originală. /<fr. originalité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink