ORLÍȘTE, orliști, s. f. (Reg.) Loc nelucrat, lăsat în paragină (după ce s-a strâns recolta). ♦ Fig. Casă pustie și ruinată. [Acc. și: órliște] – Din bg., scr. orlište.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
órliște (órliști), s. f. – Casă părăsită, loc pustiu. Origine necunoscută. E cuvînt vechi, în Olt. Legătură cu sl. orelu „vultur” (Scriban) nu este certă. Poate e un der. local de la urla „a răcni”, cu sensul de „loc unde urlă vîntul”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
orlíște s. f., g.-d. art. orlíștii; pl. orlíști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink