OROGENÍE s. f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OROGENÍE f. 1) rar v. OROGENEZĂ. 2) Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul formării munților. /<fr. orogénie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OROGENÍE s.f. 1. Orogeneză. 2. Parte a geologiei care studiază formarea munților. [Gen. -iei. / < fr. orogénie, cf. gr. oros – munte, genos – generație].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OROGENÍE s. f. 1. orogeneză. 2. parte a geologiei care studiază formarea munților. (< fr. orogénie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OROGENÍE s. v. orogeneză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orogeníe s. f., art. orogenía, g.-d. orogeníi, art. orogeníei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink