ORTOCÉNTRU, ortocentre, s. n. Punctul de întâlnire a înălțimilor unui triunghi; punctul de întâlnire a înălțimilor unui tetraedru cu muchiile opuse perpendiculare. – Din fr. orthocentre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTOCÉNTRU s.n. Punctul de întâlnire al segmentelor de dreaptă care reprezintă înălțimile unui triunghi sau ale unui tetraedru. [Pl. -re. / < fr. orthocentre, cf. gr. orthos – drept, kentron – centru].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORTOCÉNTRU s. n. punct de intersecție a celor trei înălțimi ale unui triunghi sau tetraedru. (< fr. orthocentre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ortocéntru s. n., pl. ortocéntre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORTOCÉNTRU ~e n. Punct de intersecție a înălțimilor unui triunghi. /<fr. orthocentre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink