ORTODIAGRAFÍE, ortodiagrafii, s. f. Formă de reproducere cu ajutorul razelor Roentgen, care scoate în evidență conturul exterior și mărimea organelor interne. [Pr.: -di-a-] – Din fr. orthodiagraphie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTODIAGRAFÍE f. Mod de reproducere a conturului exterior și a mărimii unor organe interne cu ajutorul razelor Roentgen. [Sil. -di-a-] /<fr. ortodiagraphie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORTODIAGRAFÍE s.f. Formă de reproducere cu ajutorul razelor roentgen, care scoate în mod deosebit în evidență poziția și mărimea organelor. [Gen. -iei. / < fr. orthodiagraphie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORTODIAGRAFÍE s. f. procedeu radioscopic de punere în evidență a poziției și dimensiunilor reale ale organelor. (< fr. orthodiagraphie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ortodiagrafíe s. f. (sil. -di-a-gra-) → grafie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink