ORTODONTOLOGÍE s. f. Specialitate a stomatologiei care studiază anomaliile de poziție, dezvoltare etc. a dinților pe arcadele dentare și tratamentul acestora. – Din fr. orthodontologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTODONTOLOGÍE s.f. (Med.) Disciplină stomatologică având ca obiect studiul anomaliilor dentomaxilare și tratamentul lor. [Gen. -iei. / < fr. orthodontologie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte, logos – știință].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORTODONTOLOGÍE s. f. disciplină medicală care se ocupă cu studiul și tratamentul anomaliilor dentomaxilare. (< fr. orthodontologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ortodontologíe s. f., art. ortodontología, g.-d. art. ortodontologíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink