ORTOÉPIC, -Ă, ortoepici, -ce, adj. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTOÉPIC, -Ă adj. Referitor la ortoepie, de ortoepie. [Pron. -to-e-pic. / < fr. orthoépique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORTOÉPIC, -Ă adj. referitor la ortoepie. (< fr. orthoépique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ortoépic adj. m., pl. ortoépici; f. sg. ortoépică, pl. ortoépice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORTOÉPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține cu ortoepie; propriu ortoepiei. Norme ~ce. /<fr. orthoépique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink