ORTOGONALITÁTE s. f. Proprietatea de a fi ortogonal. – Din fr. orthogonalité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTOGONALITÁTE f. Caracter ortogonal. /<fr. orthogonalité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORTOGONALITÁTE s.f. Însușirea de a fi ortogonal. [Cf. fr. orthogonalité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ortogonalitáte s. f., g.-d. art. ortogonalității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink