ORTOPÓL, ortopoli, s. m. Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. – Din fr. orthopôle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTOPÓL s.n. (Mat.) Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. [< fr. orthopôle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORTOPÓL s. m. (mat.) punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. (< fr. orthopôle, engl. orthopol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ortopól s. m., pl. ortopóli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORTOPÓL ~i m. Punct de intersecție a perpendicularelor coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul lui. /<fr. orthopôle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink