ORTOTÓNUS, ortotonusuri, s. n. Spasm prelungit al mușchilor capului, trunchiului și membrelor care determină o poziție rigidă în linie dreaptă a corpului. – Din fr. orthotonos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTOTÓNUS s.n. (Med.) Varietate de tetanos caracterizată printr-o contracție a musculaturii corpului, trunchiului și membrelor, care determină o poziție rigidă, dreaptă. [< fr. orthotonos, cf. gr. orthos – drept, tonos – tensiune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORTOTÓNUS s. n. varietate de tetanos caracterizată prin contracția musculaturii corpului, a trunchiului și membrelor, care determină o poziție rigidă, dreaptă. (< fr. orthotonos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ortotónus s. n, pl. ortotónusuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink