ORTĂCÍE, ortăcii, s. f. (Reg.) Tovărășie, asociere, prietenie. – Ortac + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTĂCÍE s. v. amiciție, asociație, asociere, întovărășire, prietenie, tovarășie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ortăcíe s. f., art. ortăcía, g.-d. art. ortăcíei; pl. ortăcíi, art. ortăcíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORTĂCÍE ~i f. reg. Legătură întemeiată pe raporturile dintre ortaci; tovărășesc; prietenesc. [G.-D. ortăciei] /ortac + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink