ORZÁR, (1) orzare, s. n., (2) orzari, s. m. 1. S. n. Orzărie (2). 2. S. m. Negustor de orz. – Orz + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORZÁR s. orzărie. (Ține orzul în ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orzár (persoană) s. m., pl. orzári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
orzár (hambar) s. n., pl. orzáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORZÁR ~e n. Încăpere în care se păstrează orzul. /orz + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink