ORĂCĂIÁLĂ, orăcăieli, s. f. (Reg.) Orăcăit; gălăgie, larmă. [Pr.: -că-ia-] – Orăcăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORĂCĂIÁLĂ s. v. orăcăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orăcăiálă s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. orăcăiélii; pl. orăcăiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink