ORĂSTÍCĂ, orăstici, s. f. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre; măzăriche neagră (Lathyrus niger și vernus). [Var.: orăștícă s. f.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORĂSTÍCĂ s. v. mălurici.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ORĂSTÍCĂ s. (BOT.; Orobus sau Lathyrus niger) (reg.) mălurici (pl.), pupăgioară, pupezele (pl.), pupezoi, linte-neagră, mazăre-pădureață, mă-zărichea-cucului, măzăriche-neagră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orăstícă (orăstíci), s. f. – Plantă leguminoasă (Orobus niger). – Var. orăștină, orășniță, oreșniță. Sb. orašiti „a produce rădăcini cu tuberculi”, cf. sb. orašica, din sl. orechu „nucă” (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
orăstícă s. f., g.-d. art. orăstícii; pl. orăstíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORĂSTÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina e****ă, ramificată, cu frunze penate și cu fructele păstăi, care crește prin pădurile de stejar și de carpen; măzăriche-neagră. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink