OSANÁ, (1) osanale, s. f., (2) interj. 1. S. f. (La pl.) Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații. 2. Interj. (Mai ales în imnurile religioase) Laudă! mărire! slavă! [Acc. și: (2) osána] – Din sl. osanna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSÁNA interj. (BIS.) laudă!, mărire!, slavă!
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
osaná s. f., pl. osanále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OSANÁ1 interj. înv. (se folosește ca exclamație în imnurile religioase) Laudă! Mărire! Slavă! [Acc. și osána] /<sl. ossana
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OSANÁ2 ~le f. mai ales la pl. Laudă exagerată. ◊ A cânta ~le cuiva a ridica în slăvi pe cineva; a lăuda prea mult; a elogia. /<sl. ossana
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OSANÁLE s. pl. aclamații (pl.), ovații (pl.), urale (pl.), (rar) vivat. (Mulțimea îl întâmpina cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
osána/osaná interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink