OSC, -Ă, osci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține oscilor (1) sau care se referă la osci. – Din fr. osque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÓSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o populație antică din zona centrală a Apeninilor. ◊ s. f. limbă indo-europeană vorbită de osci. (< fr. osque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
osc s. m., adj. m., pl. osci; f. sg. óscă, g.-d. art. óscei, pl. ósce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink