Dex oscilare

OSCILÁRE, oscilări, s. f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; balansare, clătinare, legănare, pendulare. ♦ Fig. Șovăială, ezitare; fluctuație. – V. oscila.

OSCILÁRE s.f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; clătinare; (fig.) ezitare; fluctuație. [< oscila].

OSCILÁRE s. 1. v. balansare. 2. v. fluctuație.

OSCILÁRE s. v. codeală, codire, ezitare, fluctuație, îndoială, nehotărâre, pre-getare, șovăială, șovăire.

osciláre s. f., g.-d. art. oscilării; pl. oscilări

OSCILÁ, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.

A OSCILÁ ~éz intranz. 1) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta; a se balansa; a pendula. 2) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a pendula; a balansa. /<fr. osciller

OSCILÁ vb. I. intr. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse. 2. (Fig.) A manifesta nehotărâre; a șovăi; (p. ext.) a fluctua. [< fr. osciller, cf. lat. oscillare].

OSCILÁ vb. intr. 1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)

OSCILÁ vb. 1. v. balansa. 2. v. vibra.

OSCILÁ vb. v. codi, ezita, fluctua, pregeta, schimba, șovăi, varia.

oscilá vb., ind. prez. 1 sg. osciléz, 3 sg. și pl. oscileáză