OSCIÓR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. – Os + suf. -cior.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSCIÓR s. ciolănaș, ciolănel, (înv. și pop.) osuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
osciór s. n., pl. oscioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink