OSCULÁȚIE s. f. (Mat.) Contact mai strâns decât contactul de tangență între o curbă sau o suprafață și altă curbă sau suprafață. – Din fr. osculation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSCULÁȚIE s.f. (Mat.) Contact mai strâns decât contactul de tangență, între o curbă sau o suprafață cu altă curbă sau suprafață. [Gen. -iei. / < fr. osculation, cf. lat. osculatio – sărutare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSCULÁȚIE s. f. 1. (mat.) contact mai strâns decât contactul de tangență, între curbe sau suprafețe. 2. distrugere a unei porțiuni de interfluviu îngust, între două lunci, prin eroziunea laterală a valurilor. (< fr. osculation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
osculațíe s. f., g.-d. art. osculațíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink