OSMÁN, -Ă, osmani, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc.* Limba osmană = limba turcă. – Din osmanlâu (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSMÁN adj. TURCESC.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OSMÁN s., adj. v. turc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
osmán s. m., adj. m., pl. osmáni; f. sg. osmánă, g.-d. art. osmánei, pl. osmáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OSMÁN1 ~ă (~i, ~e) ist. Care aparținea populației de bază a statului feudal turc. /Din osmanlâu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OSMÁN2 ~i m. și adjectival ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului feudal turc sau era originară de acolo; otoman. /Din osmanlâu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink