osmanlíu (-ii), adj. – Otoman. Tc. osmanli. Sec. XIX.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
osmanlâu / osmanlíu (înv.) adj. m., s. m., f. osmanlâie / osmanlíe; pl. m. și f. osmanlâi / osmanlíi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink