OSTÁTIC, ostatici, s. m. Persoană din rândul populației civile oferită sau reținută de către un stat, de către o organizație etc. drept garanție pentru îndeplinirea unor obligații asumate sau impuse ori pentru prevenirea unor acte de ostilitate împotriva statului sau a organizației respective. ♦ Fig. (Fam.) Amanet, zălog2. [Var.: ostátec s. m.] – Din it. ostatico.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSTÁTIC, -Ă s.m. și f. 1. Persoană reținută drept garanție de către un stat etc. pentru îndeplinirea obligațiilor luate de statul căruia îi aparține persoana reținută. 2. (Fig.; fam.) Gaj, zălog. [Var. ostatec s.m.f. / < it. ostatico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSTÁTIC, -Ă s. m. f. persoană reținută drept garanție de către un stat etc. pentru îndeplinirea obligațiilor luate de statul căruia îi aparține persoana reținută. (< it. ostatico)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OSTÁTIC s. (MIL.) (înv.) chezaș, otaj, zălog. (A luat ~i dintre civili.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ostátic (ostátici), s. m. – Persoană reținută drept zălog. It. ostatico (sec. XIX).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ostátic s. m., pl. ostátici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OSTÁTIC ~ci m. Persoană civilă reținută de către un stat (sau de către o organizație) drept garanție pentru realizarea unor obligații asumate de către statul (sau organizația) căruia îi aparține persoana respectivă. /<it. ostatico
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
*ostátică s. f., g.-d. art. ostáticei; pl. ostátice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink