OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care muncește din greu, care se străduiește; muncitor, truditor. – Osteni + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSTENITÓR adj. v. anevoios, dificil, epuizant, extenuant, greu, istovitor, obositor, trudnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ostenitór adj. m., pl. ostenitóri; f. sg. și pl. ostenitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OSTENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care provoacă osteneală; obositor; istovitor. Excursie ~oare. /a (se) osteni + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink