OSTENTATÓRIU, -IE, ostentatorii, adj. (Rar) Ostentativ. – Din fr. ostentatoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSTENTATÓRIU adj. (Liv.) Ostentativ. [< fr. ostentatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSTENTATÓRIU adj. ostentativ. (< fr. ostentatoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ostentatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. ostentatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ostentatórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OSTENTATÓRIU ~e (~i) rar v. OSTENTATIV. [Sil. -riu] /<fr. ostentatoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink