OSTEOMALACÍE, osteomalacii, s. f. Formă de decalcifiere a oaselor provocată de tulburări profunde în metabolismul fosforului și al calciului din substanța osoasă. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéomalacie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSTEOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere a scheletului produsă de decalcifiere (prin îmbătrânire). [Gen. -iei. / < fr. ostéomalacie, cf. gr. osteon – os, malakia – înmuiere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSTEOMALACÍE s. f. ramolisment al scheletului, prin decalcifiere. (< fr. ostéomalacie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
osteomalacíe s. f. (sil. -te-o-), art. osteomalacía, g.-d. art. osteomalacíei; pl. osteomalacíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink