OTCÚPCIC, otcupcici, s. m. (Înv.) Persoană care lua în arendă un otcup; arendaș, otcupciu. – Din rus. otkupșcik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
otcúpcic s. m., pl. otcúpcici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OTCÚPCIC ~ci m. ist. Persoană care se folosește de un otcup. /<rus. otkupšțik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink