OTOLÍT, otolite, s. n. (Anat.) Corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din vezicula auditivă a nevertebratelor, care servește la formarea senzației de echilibru sau la transmiterea v*********r sonore. – Din fr. otolithe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OTOLÍT s.n. (Biol.) Numele unor mici grăunțe calcaroase care se găsesc în endolimfă și care, prin e*******a terminațiilor nervoase, determină echilibrul. [< fr. otolithe, cf. gr. ous – ureche, lithos – piatră].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OTOLÍT s. n. corpuscul calcaros din organul de echilibru (urechea internă) sau otocist, care transmite v********e sonore. (< fr. otolithe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
otolít s. n., pl. otolíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink