Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: otoman (substantiv) , otomană (substantiv feminin)   
OTOMÁNĂ, otomane, s. f. (Înv.) 1. Canapea, sofa. 2. Un fel de stofă groasă. – Din fr. ottomane, germ. Ottomane, it. ottomana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
otománă (canapea) s. f., g.-d. art. otománei; pl. otománe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OTOMÁN, -Ă, otomani, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. – Din lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano, germ. Ottomane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OTOMÁN1 ~ă (~i, ~e) ist. Care făcea parte din populația de bază a statului feudal turc sau era originar de acolo; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OTOMÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. ist. Persoană care face parte din populația de bază a statului feudal turc; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
*Otomán (Imperiul ~) s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
OTOMÁN adj. v. turcesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OTOMÁN s., adj. v. turc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
otomán (persoană) s. m., adj. m., pl. otománi; f. sg. otománă, g.-d. art. otománei, pl. otománe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPERIUL OTOMAN v. Turcia.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
POARTA OTOMANĂ, denumire dată Curții sultanului și, prin extensiune, Imp. Otoman. Provine de la titulatura Sublima Poartă, cum își spunea cancelaria sultanului în relațiile diplomatice și în tratatele oficiale.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)