OUȘÓR, oușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui ou (1); ouleț, ouț. 2. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiețe, roșii și pline cu numeroase semințe (Streptopus amplexifolius). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OUȘÓR s. ouleț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OUȘÓR s. v. luetă, omușor, uvulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oușór s. n., pl. oușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OUȘÓR ~oáre n. (diminutiv de la ou) 1) ~orul piciorului os rotund la încheietura labei piciorului cu partea de jos a femurului. 2) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu frunze mari, ovale, dispuse pe lujer în formă de guler și cu fructe capsule, de culoare roșie. [Sil. o-u-] /ou + suf. ~ușor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink