OVIPOZITÓR, ovipozitoare, s. n. Organ al insectelor cu ajutorul căruia ouăle sunt depuse în mediul în care se vor dezvolta; oviscapt. – Din fr. ovipositeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OVIPOZITÓR s.n. (Zool.) Organ prin care insectele își depun ouăle; oviscapt. [< fr. ovipositor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OVIPOZITÓR s. n. extremitate a oviductului prin care insectele își depun ouăle; oviscapt. (< fr. ovipositor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OVIPOZITÓR s. (ANAT.) oviscapt. (~ la insecte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ovipozitór s. n., pl. ovipozitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink