OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovăs subst.] – Din sl. ovesŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OVĂZ s. v. pir.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ovăz s. m., s. n., (lanuri) pl. n. ovéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ovắz (ovắs) (semănături de ovăz; câmp de ovăz) s. n., pl. ovăzuri (oveze)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
OVẮZ m. 1) Plantă erbacee cerealieră cu tulpina de tip pai și inflorescența în formă de spic, cultivată pentru grăunțele ei, folosite ca nutreț și în alimentație. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. /<sl. ovesu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IARBA-OVĂZULUI s. v. obsigă, secărea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink