OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida, care produce oxidare. ♦ (Substantivat, m.) Substanță care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OXIDÁNT, -Ă adj., s.m. 1. (Substanță) care are proprietatea de a oxida. 2. Oxidativ. [Cf. fr. oxydant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OXIDÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care poate provoca o oxidare. (< fr. oxydant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Oxidant ≠ dezoxidant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
oxidánt adj. m., pl. oxidánți; f. sg. oxidántă, pl. oxidánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OXIDÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival v. OXIDATIV. /<fr. oxydant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink