Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: oxida (verb tranzitiv) , oxidare (substantiv feminin)   
OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OXIDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; ruginire, oxidație. [< oxida].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OXIDÁRE s. (CHIM.) oxidație, ruginire, (pop.) coclire. (~ unui metal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oxidáre s. f., g.-d. art. oxidării; pl. oxidări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OXIDÁ ~éz tranz. A face să se oxideze. /<fr. oxyder
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OXIDÁ pers.3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente chimice) A intra în reacție cu alte substanțe, cedând electroni. 2) (despre metale) A se acoperi cu oxid; a rugini. /<fr. oxyder
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OXIDÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. A (se) acoperi cu oxid, a rugini. [< fr. oxyder].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OXIDÁ vb. tr., refl. 1. a (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. a (se) acoperi cu oxid, a rugini. (< fr. oxyder)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OXIDÁ vb. (CHIM.) a (se) rugini, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OXIDÁ vb. v. oxigena.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oxidá vb., ind. prez. 1 sg. oxidéz, 3 sg. și pl. oxideáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)