OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OXIDATÍV, -Ă adj. 1. Care poate oxida; oxidant. 2. Care influențează arderile din organism. [Et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OXIDATÍV, -Ă adj. care produce oxidare. (< germ. oxidativ)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. sg. oxidatívă, pl. oxidatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OXIDATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a oxida; cu ajutorul căruia se face oxidarea. 2) biol. Care stimulează procesele de ardere din organismele vii; oxidant. /a oxida + suf. ~tiv
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink