OXIMORÓN, oximoroane, s. n. Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. – Din fr. oxymoron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OXIMORÓN s.n. Procedeu stilistic care constă în a uni două cuvinte în aparență contradictorii (de ex. tăcere elocventă) pentru a da expresiei un caracter neașteptat. [Pl. -one. / < fr. oxymoron, cf. oxys – deștept, moros – prost].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OXIMORÓN s. n. figură de stil constând în a îmbina două cuvinte în aparență contradictorii, incompatibile, pentru a da expresiei un caracter usturător. (< fr., gr. oxymoron)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oximorón s. n., pl. oximoroáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OXIMORÓN ~e n. Figură de stil constând în exprimarea unei ironii sau a unui adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. /<fr. oxymoron
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink