OZENÉ, ozeneuri, s. n. Denumire dată obiectelor zburătoare neidentificate. [Var.: ozenéu s. n.] – Din o[biect] z[burător] n[eidentificat].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OZENÉ s. farfurie zburătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ozené s. n., pl. ozenéuri; abr. OZN
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OZÉNĂ, ozene, s. f. Inflamație cronică a mucoasei nazale, care duce la atrofia acesteia și la dispariția simțului mirosului. – Din fr. ozène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OZÉNĂ s.f. Inflamație supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia și la dispariția simțului mirosului. [< fr. ozène, cf. gr. ozaina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OZÉNĂ s. f. inflamație supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia și dispariția simțului mirosului. (< fr. ozène, gr. ozaina, duhoare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ozénă s. f., g.-d. art. ozénei; pl. ozéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink