PACEAÚRĂ, paceaure, s. f. 1. Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceáură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavúră s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PACEAÚRĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
paceaúră s. f., g.-d. art. paceaúrei; pl. paceaúre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
paceaúră (paceáură) s. f., pl. paceaure / paceauri
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
PACEAÚRĂ ~e f. 1) Bucată de pânză (veche) folosită în anumite scopuri (pentru ștersul prafului, pentru spălatul vaselor etc.); cârpă; petică. 2) depr. Femeie d********ă; t***ă; târâtură; p*********ă. [Sil.-cea-u-] /<turc. paçavra, ngr. patsavúra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink