PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁDINĂ s. v. crov.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pádină (pádini), s. f. – Colnic, măgură mică. Sl. (bg., rus.) padina (Tiktin; Conev 39). Nu știm dacă padeș, s. n. (Trans. de N., zmeuriș) aparține aceleiași familii.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÁDINĂ ~i f. Suprafață (aproape) plană pe vârful unui deal sau al unui munte. [G.-D. padinii] /<bulg. padina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PADÍNĂ (‹ bg.) s. f. Termen popular care indică o suprafață relativ plană, de obicei mai coborâtă față de relieful înconjurător. A fost preluat în geografie cu diferite sensuri, în funcție de tipul dec relief: a) (în regiuni carstice) vale seacă cu fundul relativ plat; uneori termenul este folosit și în sens de polie sau uvalas; b) (în regiuni de câmpie) microdepresiune de tasare în loess, rezultată, de obicei, prin unirea mai multor crovuri; c) (pe versanții afectați de alunecări de teren) suprafață aproape plană intercalată între valurile de alunecare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
PADINA, com. în jud. Buzău, situată în câmpia Bărăganului; 4.840 loc. (2003). Expl. de gaze naturale. Viticultură.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink