Dex paginare

PAGINÁRE, paginări, s. f. Acțiunea de a pagina și rezultatul ei; paginație. – V. pagina.

PAGINÁRE s.f. Acțiunea de a pagina și rezultatul ei; punere în pagină, paginat, paginație. [< pagina].

PAGINÁRE s. 1. numerotare, numerotație, paginație, (înv.) paginatură. (~ filelor unui caiet.) 2. v. pa-ginație.

pagináre s. f., g.-d. art. paginării; pl. paginări

PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer.

A PAGINÁ ~éz tranz. 1) (manuscrise, cărți etc.) A supune operației de numerotare a paginilor. 2) poligr. (texte în șpalturi) A aranja în format de pagini; a pune în pagini. /Din pagină

PAGINÁ vb. I. tr. 1. A dispune în pagini (la o carte, la un ziar etc.) materialul cules în șpalturi; a numerota paginile unei cărți. 2. A schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. [< fr. paginer].

PAGINÁ vb. tr. 1. a numerota paginile (unei cărți etc.). 2. a așeza în pagini materialul cules în șpalturi. ◊ a schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. (< fr. paginer)

PAGINÁ vb. a numerota. (A ~ un caiet.)

paginá vb., ind. prez. 1 sg. paginéz, 3 sg. și pl. pagineáză