PAHIMENÍNGE, pahimeninge, s. n. (Anat.) Duramater. – Din fr. pachyméninge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAHIMENÍNGE s.m. Duramater. [< fr. pachyméninge, cf. gr. pachys – gros, meninx – membrană].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PAHIMENÍNGE s. m. dura mater. (< fr. pachyméninge)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PAHIMENÍNGE s. (ANAT.) duramater.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pahimenínge s. n., pl. pahimenínge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink