PALANCHÍN, palanchine, s. n. (Rar) Lectică. – Din fr. palanquin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PALANCHÍN s.n. 1. Litieră, lectică (în Orient). 2. Țesătură de mătase asemănătoare cu cașmirul. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. palanquin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PALANCHÍN s. n. 1. lectică. 2. țesătură de mătase asemănătoare cu cașmirul. (< fr. palanquin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
palanchín s. n., pl. palanchíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PALANCHÍN ~e n. (în unele țări din Orient) Jilț sau pat cu baldahin, purtat de oameni (sau de elefanți, cămile) și folosit ca mijloc de locomoție pentru cei bogați; lectică; litieră. /<fr. palanquin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink