PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi]. – Din fr. palatinat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PALATINÁT s.n. Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. [Cf. germ. Palatinat, fr. palatinat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PALATINÁT s. n. 1. demnitatea de palatin1. 2. teritoriu, provincie guvernată de un palatin1. (< fr. palatinat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
palatinát s. n., pl. palatináturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PALATINÁT ~uri n. ist. 1) Funcție de palatin. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediul palatinului. 4) Provincie guvernată de un palatin. /<fr. palatinat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink