PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PALEOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul bolilor viețuitoarelor fosile. [Gen. -iei. / < fr. paléopathologie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PALEOPATOLOGÍE s. f. ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile, pe baza examinării resturilor lor osoare. (< fr. paléopathologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
paleopatologíe s. f., g.-d. art. paleopatologíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink