PALISÁDĂ, palisade, s. f. 1. Element de fortificație, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi bătuți în pământ, legați între ei cu scânduri, frânghii etc. și având între spații împletituri de nuiele, mărăcini, sârmă ghimpată etc.; palancă. 2. (Bot.) Mod de așezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una lângă alta, perpendiculare pe suprafața organului; celule astfel așezate. – Din fr. palissade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PALISÁDĂ s.f. 1. Obstacol, fortificație constând dintr-un gard înalt format din pari de lemn înfipți vertical în pământ și legați între ei prin nuiele etc. 2. Perete metalic mobil care protejează avioanele de pe navele portavioane de vânturile puternice. 3. (Biol.) Mod de așezare a unor celule alungite care stau una lângă alta. [< fr. palissade].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PALISÁDĂ s. f. 1. element de fortificație dintr-un gard înalt din pari de lemn înfipți vertical în pământ și legați între ei prin nuiele etc. 2. perete metalic mobil care protejează avioanele de pe navele portavioane, de vânturile puternice. 3. (bot.) mod de așezare a unor celule alungite, care stau una lângă alta. (< fr. palissade)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PALISÁDĂ s. (MIL.) (rar) palancă. (~ la o forti-ficație.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
palisádă (palisáde), s. f. – Element de fortificație, parapet. Fr. palissade. Cu privire la ipoteza din rus. palisad (Sanzewitsch 206).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
palisádă s. f., g.-d. art. palisádei; pl. palisáde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PALISÁDĂ ~e f. Construcție primitivă de fortificație, făcută din trunchiuri de copaci, așezate orizontal, sau din pari groși, bătuți în pământ și legați între ei; palancă. /<fr. palissade
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink