PALPATÓR, palpatoare, s. n. Element sensibil al unui instrument de măsurat sau de controlat neregularitățile de pe suprafețele corpurilor solide (de obicei metalice). – Palpa + suf. -tor. Cf. it. palpatore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PALPATÓR s.n. Ac cu ajutorul căruia se determină gradul de netezime al unei suprafețe metalice prelucrate. [Cf. fr. palpateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PALPATÓR s. n. 1. organ sensibil al unui aparat de măsurat și de control, care sesizează neregularitățile unei suprafețe. 2. dispozitiv al unei mașini agricole pentru urmărirea neregularităților terenului, a modului de dispunere a plantelor, în scopul reglării poziției organelor de lucru ale mașinii. 3. dispozitiv de comandă automată a mecanismului de alimentare a mașinii de țesut cu fir de bătătură. (< it. palpatore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
palpatór s. n., pl. palpatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PALPATÓR ~oáre n. Organ sensibil al unui aparat de control, care determină netezimea suprafeței prelucrate a pieselor metalice. /a palpa + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink