PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PALPITÁȚIE s.f. Mișcare convulsivă a unei părți oarecare a corpului; zvâcnire, bătaie puternică și neregulată a inimii. [Gen. -iei, var. palpitațiune s.f. / cf. fr. palpitation, lat. palpitatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PALPITÁȚIE s. f. 1. mișcare convulsivă a unei părți a corpului; zvâcnire, bătaie puternică și neregulată a inimii. 2. (fig.) tremur ușor, emoție. (< fr. palpitation, lat. palpitatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PALPITÁȚIE s. 1. bătaie, palpitare, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.) 2. v. freamăt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
palpitáție s. f. (sil. -ți-e), art. palpitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. palpitáției; pl. palpitáții, art. palpitáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PALPITÁȚIE ~i f. mai ales la pl. 1) Bătaie neregulată și mai accelerată a inimii (provocată de emoții, eforturi, boli etc.). 2) fig. Stare afectivă manifestată prin modificări de ordin neurovegetativ în funcționarea organismului; emoție. /<fr. palpitation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink