PÁLTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore înalt, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) arțar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) pálten s. m.] – Lat. platanus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁLTIN s. (BOT.; Acer pseudoplatanus) (reg.) mojdrean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
páltin (-ti), s. m. – Varietate de arțar (Acer pseudoplatanus). – Mr. paltin. Lat. plătănus (Pușcariu 1250; Candrea-Dens., 1313; REW 6582; Philippide, Principii, 67; Byhan 270), probabil prin intermediul unei var. *plătinus și a unei metateze. – Der. păltinet (var. păltiniș), s. n. (pădure de paltini); păltinică, s. f. (coacăză, Ribes rubrum); păltior, s. m. (varietate de coacăză, Ribes petraeum).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
páltin s. m., pl. páltini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÁLTIN ~i m. 1) Arbore cu tulpină înaltă, cu frunze lobate, cu flori verzui, al cărui lemn alb, dur și cu textură frumoasă este pe larg întrebuințat în industrie. 2) Lemnul acestui arbore. /<lat. platanus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink