Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: Pamant , pământ (substantiv neutru)   
PĂMẤNT, (3, 4, 5) pământuri, s. n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă. ◊ Expr. La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea și) pământul sau cât e lumea și pământul = a) (de) totdeauna; b) (în construcții negative) niciodată. Ca de la cer la pământ, se spune pentru a arăta marea deosebire dintre două lucruri. 2. Scoarța globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafața lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii și alte vietăți; sol. ◊ Loc. adv. Ca pământul = a) cu desăvârșire, de tot; b) profund, greu; c) (în construcții negative) deloc, în nici un fel. ◊ Loc. adj. și adv. În (sau la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoție, din modestie etc.). La pământ = a) întins, culcat pe jos; p. ext. (despre oameni) deprimat, învins; b) (în formule de comandă) culcă-te! ◊ Expr. A lăsa toate la (sau în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona. Parcă l-a înghițit pământul (sau a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut. A-i veni cuiva să intre în pământ, se spune când cineva se simte foarte rușinat și ar vrea să nu mai dea ochii cu oamenii. A ieși (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc. A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității. A nu-l mai ține (sau a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simți o emoție puternică. A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi mândru, încrezut. A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos. A nu-l (mai) răbda (sau ține pe cineva) pământul, se zice (mai ales în imprecații) despre un om rău. A șterge (sau a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici. A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat. Doarme și pământul sub om = e liniște, tăcere desăvârșită. 3. Materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru și care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, și din granule organice, provenite din descompunerea substanțelor organice vegetale sau animale. ◊ Pământ activ (sau decolorat) = material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi și reține substanțe colorate din uleiuri animale, vegetale și minerale. ♦ (Și în sintagma pământ galben) Lut. ♦ Pământuri rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăților lor chimice. 4. Întindere de uscat; continent. ♦ Întindere de teren (cultivabil). ◊ Expr. Sărac lipit pământului = foarte sărac. 5. Teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie. ◊ Obiceiul pământului = sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieții, transmise urmașilor prin tradiție: p. ext. obicei păstrat din vechime, caracteristic unei țări, unei regiuni. – Lat. pavimentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂMÂNT ~uri n. 1) Planetă din sistemul solar pe care a apărut și se dezvoltă viața. ◊ La capătul ~ului foarte departe; neînchipuit de departe. Ca de la cer la ~ de un contrast izbitor. Cât (sau de când) e lumea și ~ul a) (din) totdeauna; veșnic; b) niciodată; nicicând. A se crede (sau a se socoti) buricul ~ului v. BURIC. A nu ști (sau a nu afla, a nu auzi) nici ~ul a nu ști (a nu afla, a nu auzi) nimeni. 2) Înveliș extern solid (neacoperit cu ape) al acestei planete; uscat. 3) Strat superior afânat al acestui înveliș caracterizat prin fertilitate, în care se dezvoltă plantele; sol. ◊ ~ galben lut. ~ negru cernoziom. Ca ~ul a) negru; b) de culoarea pământului; pământiu. La ~ a) culcat jos; b) distrus moralicește. A face una cu ~ul sau a șterge (sau a rade) de pe fața ~ului a nimici complet. A lăsa ochii în ~ a privi în jos (de rușine, de emoție etc.). A fugi mâncând ~ul a fugi foarte tare. A-i fugi ~ul de sub picioare a) a-și pierde echilibrul; b) a-și pierde susținerea, sprijinul. A ieși (sau a apărea, a răsări) ca din ~ a se ivi pe neașteptate. Parcă a intrat în ~ (sau parcă l-a înghițit ~ul) a dispărea brusc. A băga (pe cineva) (de viu) în ~ a chinui (pe cineva) sistematic, pricinuindu-i moartea prematură. A intra în ~ de rușine a simți o rușine foarte mare. A scoate (sau a aduce) din ~ (sau din fundul ~ului) a găsi neapărat (pe cineva sau ceva). A nu-l primi pe cineva nici ~ul a fi un mare nemernic. ~uri rare grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, având proprietăți asemănătoare. 4) Teritoriu aparținând unei țări. A acapara ~uri străine.Obiceiul ~ului obicei tradițional, nescris, al unei colectivități, transmis din generație în generație. 5) Teren cultivabil, folosit în agricultură; câmp. ◊ Sărac lipit ~ului foarte sărac. 6) Populație a acestei planete; lume; omenire; umanitate. /<lat. pavimentum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ácul-pămấntului (plantă) s. m. art.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
*Pămấnt (planetă) s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ACUL-PĂMÂNTULUI s. v. strașnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BURICUL-PĂMÂNTULUI s. v. mama-pădurii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂȚELUL-PĂMÂNTULUI s. v. orbete.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CEARĂ-DE-PĂMÂNT s. v. moldavit, ozocherită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CRUCEA-PĂMÂNTULUI s. v. fierea-pământului, piedicuță, potroacă, țintaură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CUIBUL-PĂMÂNTULUI s. v. trânji.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FIEREA-PĂMÂNTULUI s. v. gențiană, ghințură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FUMUL-PĂMÂNTULUI s. v. fumăriță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MANA-PĂMÂNTULUI s. v. rodul-pământului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂR-DE-PĂMÂNT s. v. nap-porcesc, topinambur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUȘCHI-DE-PĂMÂNT s. v. piedicuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PASĂREA-PĂMÂNTULUI s. v. sitar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂMÂNT s. 1. v. lume. 2. v. teritoriu. 3. v. uscat. 4. (pop. și poetic) glie. (Și-a sărutat ~ul natal.) 5. v. sol. 6. v. argilă. 7. pământ de diatomee v. diatomit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POAMĂ-DE-PĂMÂNT s. v. cartof.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RAGILA-PĂMÂNTULUI s. v. sparanghel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂSUFLĂTOAREA-PĂMÂNTULUI s. v. gogoașă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÂNDUNICĂ-DE-PĂMÂNT s. v. lăstun-de-mal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCRIITOR DE PĂMÂNT s. v. geograf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFREDELUL-PĂMÂNTULUI s. v. burghiul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚÂNCUL-PĂMÂNTULUI s. v. orbete.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
greu-pămấntului s.m. (pop.) ursul.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pămînt (-turi), s. n.1. Țărînă, tină, sol. – 2. Lume. – 3. Teren. – 4. Țară. – Mr. pimintu, megl. pimint, istr. pemint. Lat. paumentum, formă populară indicată de Iulian, în loc de păvῑmentum (Pușcariu 1251; Candrea-Dens., 1314; REW 6312), cf. v. it. palmiento, logud. pamentu „pardoseală, pavaj”. Var. păvāmentum, postulată de Pascu, I, 143 a fost menționată de Du Cange. – Der. pămîntean, s. m. (locuitor al pămîntului; indigen; laic; înv., plugar); pămînteancă, s. f. (indigenă); pămîntesc, adj. (terestru, lumesc, plugar); pămîntenesc, adj. (indigen); pămîntiu, adj. (oacheș, brun, negricios); pămîntos, adj. (cu pămînt, pămîntiu); (îm)pămînteni, vb. (a se stabili; a da pămînturi în proprietate); pămînțel, s. m. (argilă, lut); subpămîntean, adj. (subteran).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ácul-pământului s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cățélul-pământului s. m., pl. cățéii-pământului
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crúcea-pământului (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
fiérea-pământului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
hurmúzul-pământului s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ínima-pământului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lumânăríca-pământului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mólie-de-pământ s. f. (sil. -li-e), art. mólia-de-pământ (sil. -li-a)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pálma-pământului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pământ s. n., (materiale, continente, teritorii) pl. pământuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
poáme-de-pământ s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rácul-pământului s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
răsuflătoárea-pământului s. f. (sil. -flă-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rășínă-de-pământ s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ródul-pământului s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
steáua-pământului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
țâncul-pământului (zool.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂMÂNTUL I. (Terra) Planetă a sistemului solar (a treia în raport cu distanța față de Soare), cu o temp. medie de 10-15ºC, cu o mare rezervă de apă în stare lichidă, cu o atmosferă dominată de azot (78%) și oxigen (21%), cu o structură internă complexă, un câmp magnetic propriu, un relief foarte variat, climă cu diferențieri zonale (caldă, temperată, rece), înveliș de soluri divers, un mediu biogeografic bogat și complex etc., caracteristici unice, care îi asigură o dinamică intensă, un echilibru dinamic, o evoluție selectivă; singurul loc din Univers (cunoscut până în prezent) pe care există condiții propice de dezvoltare a vieții. Vârsta P. este estimată la 4,5 miliarde de ani. P. se rotește în jurul axei sale (mișcarea de rotație) și se deplasează pe o orbită eliptică în jurul Soarelui (mișcarea de revoluție). Distanța până la Soare este de 147 mil. km la perifeliu și de 152 mil. km la afeliu. Viteza de deplasare a P. pe orbită este de 29,76 km/s. Perioada de revoluție este de un an (365 zile, 5 ore, 48 minute și 46 secunde), iar perioada de rotație este de o zi (23 ore, 56 minute și 4 secunde). Planul Ecuatorului este înclinat față de planul orbitei cu 23º45', ceea ce duce la apariția anotimpurilor și a zonelor climatice, precum și la inegalitatea zilelor și a nopților. P. are o formă de geoid (diametrul la Ecuator: 12.756 km), fiind puțin turtit la poli (diferența dintre raza ecuatorială, 6.378 km, și cea polară, 6.356 km, este de c. 22 km). Suprafața totală a P. este de c. 510,2 mil. km2, din care uscatul ocupă numai 28,7%; volumul este de c. 1,1 • 1012 km3. Masa P. este de 5,975 • 1024 kg, cu o densitate medie de 5.520 kg/m3. P. are un singur satelit natural: Luna. P. este alcătuit din următoarele învelișuri concentrice (geosfere): atmosfera, hidrosfera, litosfera sau scoarța terestră, mantaua (mezosfera) și nucleul. Ansamblul comunităților de plante și animale constituie biosfera. Populația: 6,1 miliarde (2000); 7 miliarde (2011). II. În forma pământ (lat. pavimentum) s. n. 1. Totalitatea uscatului planetei; întindere mare de uscat; continent. 2. Sol2. ◊ Expr. La pământ = a) (despre oameni) distrus sufletește; b) (sport, la box) cnocdaun. ◊ A nu fi cu picioarele pe pământ = a fi distrat, a nu avea simțul realității. ◊ A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi foarte încrezut. 3. P. stabilizat = pământ argilos cu adaosuri de var, de ciment sau de reziduuri bituminoase, rezistent la pătrunderea apei, folosit la fundații de drumuri, la ziduri etc. ◊ Pământuri rare = denumire dată oxizilor de scandiu, ytriu, lantan și lantanide. ◊ Pământuri rele = badlands. ◊ P. activ = produs obținut prin tratarea la cald a argilelor cu un acid, folosit la rafinarea benzinelor, a uleiurilor minerale etc. ◊ P. de diatomee = kieselgur, pămânțel, diatomit. ♦ Lut. 4. Teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie. ◊ Pământul făgăduinței = numele biblic al Palestinei; p. ext. ținut bogat, mănos; fig. situație, loc, eveniment de care cineva își leagă toate speranțele. ◊ Obiceiul pământului v. obicei. 5. Suprafață de teren (cultivabil).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)