PANCRÁȚIU, pancrații, s. n. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat. – Din fr. pancrace.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PANCRÁȚIU s.n. Exercițiu atletic la greci, compus din trântă și pugilat. [Pron. -țiu. / < fr. pancrace, cf. gr. pankration < pas – tot, kratos – forță].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PANCRÁȚIU s.n. Exercițiu atletic la greci, compus din trântă și pugilat. [Pron. -țiu. / < fr. pancrace, cf. gr. pankration < pas – tot, kratos – forță].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PANCRÁȚIU s. n. (la vechii greci) exercițiu atletic compus din trântă și pugilat. (< fr. pancrace, gr. pankration)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pancráțiu s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink